Dupa cum am promis in articolul trecut am revenit cu mai multe informatii despre Medal of Honor Single Player, si drept sa fiu nu sunt foarte incantat de el din mai multe motive.
In primul rand campania scurta, care nu mi-a luat mai mult de 7 ore sa o termin la Medium si asta in conditiile in care ma plictiseam sa astept insurgentii sa se desparta si trageam din prima secunda in care ii vedeam si adesea muream. Povestea incepe cu o echipa de 4 soldati bine instruiti: Voodoo, Mother, Rabbit, Preacher, care omoara la propriu cred ca mai bine de 3000 de insurgenti pana sunt capturati, ulterior apar Dusty, Deuce si alti cativa, care trebuie sa ii salveze. Odata gasiti si eliberati, BOOM!, gata campania, lucru pe care il gasesc oarecum sec.
In al doilea rand gameplay-ul greoi la modul ca, daca ai un damb mai mare nu poti sa il sari in nici un fel, nu poti sar nici peste resturile de pereti ale cladirilor, iar traseul e prestabilit si daca vrei sa te urci intr-o zona mai inalta pentru o tinta mai buna (fiind iubitor de AWP) nu ai cum.
Ce-i drept Medal of Honor are si cateva chestii dragute precum: toate armele prezente in razboiul de astazi, satelit view, faptul ca poti sa iei munitie de la coechipieri desi pare sa fie infinita aceasta posibilitate, plus multe altele.
Ce mi-a placut a fost faptul ca actiunea s-a petrecut pe mai multe planuri, player-ul controland mai multe personaje din joc, dar tot consider ca nu se echivaleaza.
Acum mai ramane de vazut ce e cu acel mod Tier 1 care banuiesc ca ma trimite in Multi-Player.